Am scris anul trecut un eseu despre lucruri simple și bucurii mărunte. Textul de mai jos poate fi o continuare...   Mătușa mea, Doina - o venerabilă doamnă profesoară de 88 de ani, din Roman. Nu ne-am văzut de 6 ani (poza este făcută atunci), dar vorbim des. Este cel mai în vârstă membru al familiei mele și ne leagă multe amintiri vechi despre mulți dragi nouă care nu mai sunt. Mi-e dragă și mă bucur să o știu acolo.  Ea este una dintre cititoarele fidele ale blogului meu...

partea a II-a   Lituania e soră cu Letonia pentru că le leagă multe aspecte; le leagă geografia, le leagă limbile pe care le vorbesc (letona și lituaniana sunt ultimele două limbi baltice încă vorbite în lume), le leagă ultimul secol de istorie, le leagă un prezent frumos umăr la umăr.   Dar privind în urmă, Lituania are un alt trecut, glorios. A fost un stat de sine stătător - atestat încă din 1253! Câteva secole mai târziu, Ducatul Lituanian era cel mai mare stat din Europa

The Baltic Way - Un jurnal de călătorie   Partea 1 Calea Baltică a însemnat în această vacanță Letonia și Lituania. Fără a avea pretenția că le-am cunoscut foarte bine (ar fi fost imposibil, pentru fiecare dintre cele două țări am avut câte 3 zile de explorare), pot spune că am învățat o lecție valoroasă din istoria zbuciumată a lor și am apreciat mult prezentul frumos pe care îl prezintă cu mândrie celor ce le vizitează.   La început a fost Letonia; de fapt a fost Riga . Un

Azi - Wroclaw     Am revenit în Polonia la mai puțin de un an de la vizita la Gdansk – mi-am propus atunci să povestesc despre el și n-am...

Cum să faci 1000 km într-un week-end de vară, să treacă pe nesimțite și să vezi locuri frumoase? Unde să mergi ca să găsești câteva...

Gândurile mele în această Săptămână Luminată, scrise sub imperiul emoției date de plecarea Papei dintre noi.

Se termină încă un an și vine ora bilanțului; mă uit în urmă și realizez că și acesta a fost un an plin de experiențe. Nu voi comenta...

Romanul Doinei Ruști m-a dus în epoca fermecată a Bucureștiului interbelic, o lume în care timpul curgea mai lent dar rămânea viu. A...

Apar momente în viață care trec repede pe lângă tine dar îți rămân în minte, fără să aibă ceva deosebit. Cumva, sunt memorabile fără a avea ceva memorabil. Sunt mici întâmplări care aduc puțină bucurie, un zâmbet sau o mică satisfacție de moment sau, pur și simplu, o stare de bine.   Poate ar trebui să încep să le contabilizez și, din când în când să le recitesc, când am o zi mai cenușie.   O să povestesc azi 4 foarte mici întâmplări:   1.     O dimineață obișnuită, în Ikea.

A fost un an bun cu mine, cu noi, un an în care ne-am fost unii altora aproape și am fost cu toții bine. Un an care merită o recenzie...

Iarna nu este anotimpul meu preferat. Frig, mult întuneric, prea multe straturi de haine, zăpadă sau zloată care blochează traficul… Și...

Cu siguranță, Franța înseamnă cu mult mai mult decât Parisul. Franța e o poezie cu multe versuri și am învățat deja câteva când am...

Calea Victoriei - atunci si acum

Am fost acum ceva timp în Sicilia. A fost încă o explorare turistică în țara asta frumoasă și, deși am ajuns să cunosc destul de bine...

Ajung iar la sfârșitul unui an și e momentul să îl analizez. Îmi e tare drag să privesc în urmă pentru că a fost un an care a trecut ca...

Și eu, ca foarte multi români, am trecut de nenumărate ori prin Bulgaria: cel mai adesea în vreo stațiune la plajă sau traversând-o în...

O carte despre o carte.... cumpărată de pe o tarabă, fără vreo altă inspirație în afara numelui ei. O poveste pe care n-am putut să o las...

Sună romantic, sună pitoresc, sună boem…. Și chiar așa este. Are aromă de levănțică și rozmarin, miroase a săpun și a mare. E colorat în...

De ceva timp aveam o idee pentru un eseu colorat și frumos, potrivit mai mult pentru fete. Un fel de pseudo ghid turistic pentru plimbări...

Am făcut recent încă o călătorie în Anglia. Aveam un scop precis ce urma să ne ducă în Canterbury și acest orășel mi s-a lăsat descoperit...