Londinium - partea I
- Anca Ditu
- 2 days ago
- 6 min read
Adică... Despre Londra
După multe city break-uri la Londra, atunci când toate obiectivele celebre au fost bifate (unele de mai multe ori) și mai urmează încă unul... ce mai poți face, ce mai poți vizita? Știu, Londra e inepuizabilă și, oricât de des ai vizita-o, găsești ceva nou sau vechi dar necunoscut. Chiar și pentru fiul nostru care locuiește acolo, metropola are permanent "oferte de nerefuzat" și de aceea noi credem că este cel mai vibrant oraș din Europa.
De multe ori mi-am dorit să scriu despre Londra, dar eseul ar deveni un manuscris pentru o carte în toată regula.
Așa că las internetul să ofere toate detaliile turistice despre obiectivele, deja foarte mediatizate, ale Londrei și eu voi scrie doar despre câteva, pe care le consider un pic mai altfel, care îmi sunt foarte dragi și ... repetabile.
Și, ca să nu îl lungesc prea tare, mă încumet să zic că voi împărți Londra în câteva episoade. Încep acum:
Muzeele - sunt foarte multe. Impresionante, cu exponate extrem de valoroase, unele uriașe sau unele mici (de exemplu, fiecare cartier are un mic muzeu al său, cu informații interesante sau insolite despre evoluția vecinătății respective), unele funcționând în clădiri la fel de spectaculoase precum exponatele (un singur exemplu, Victoria & Albert) și cele mai multe gratuite! Deci da, Londra e casa muzeelor și, oricât de des și scurt aș vizita-o, cel puțin un muzeu e pe lista mea.
Dar, dacă ar fi să aleg acum doar unul pentru acest episod - Imperial War Museum să fie. Este foarte dens și emoționant, nu îl pot parcurge niciodată pe tot într-o singură vizită... deci da, este revizitabil neapărat.
Are 3 etaje, fiecare parcurgând câte o perioadă: cele două războaie mondiale și Holocaustul. Sunt ore întregi de văzut, citit și reflectat. Nu sunt doar informațiile generale din cărțile de istorie, sunt și povești impresionante ale oamenilor obișnuiți prinși în conflicte (militari, dar și civili). Artefacte, poze, ecrane interactive... toate spun istoria conflictelor mondiale din multe perspective. și, după o vizită aici, oricine ar spune că asemenea grozăvii nu au voie să se repete. Și totuși....
Tamisa - artera largă care șerpuiește peste 40 km prin oraș și îl împarte în două, care înșiră de-a lungul malurilor ei nenumărate clădiri emblematice, care este traversată de vreo 35 de poduri...
Ce aș mai putea spune inedit despre ea, ce recomandare aș mai putea face? și totuși încerc:
HMS Belfast - crucișătorul din Al Doilea Război Mondial (implicat în luptele duse la Debarcarea din Normandia din '44, servind apoi și în Războiul din Coreea), staționat acum lângă Tower Bridge. Începând cu anii '70 este transformat în muzeu (aparținând de Imperial War Museum) - vizitarea lui mi s-a parut o experienta fascinantă.
St. Katharine Docks - de asemenea lângă Tower Bridge. Docurile par ascunse pe malul nordic al Tamisei în spatele unor clădiri.... și înseamnă azi un mic port de agrement în centrul orașului și o zonă rezidențială foarte chic, cu yachturi, restaurante, magazine, alei de promenadă și ansambluri de locuințe foarte scumpe, la doi pași de fluviu.
Și-a luat numele de la un spital care a funcționat aici începând cu anii 1200. La începutul secolului 19, întreaga zonă a fost demolată (atât spitalul cât și casele - relocând câteva mii de locuitori) și înlocuită în 1828 cu un port comercial aglomerat (pentru vapoare ce transportau produse de lux (ceai, porțelan sau condimente, de exemplu), cu depozite aferente construite până la linia apei, facilitând încărcarea/descărcarea navelor.
După 140 de ani de folosire intensă, portul din mijlocul orașului ... a rămas prea mic pentru dimensiunile navelor moderne și întregul ansamblu a fost reconvertit în zona frumoasă de acum, pe care noi am descoperit-o cu uimire și încântare.
Daca treceți pe acolo, beți o bere la The Dickens Inn!
Spectacolele - Londra e cred, cea mai bună gazdă pentru toate show-urile importante ale lumii. Fie că sunt piese de teatru sau musicaluri (West End-ul este partenerul (sau rivalul) de podium al Broadway-ului), fie că sunt concerte de top... toți marii artiști vin aici. E greu să mă opresc la un singur exemplu și nu voi scrie despre marea arenă O2 (20000 locuri) sau despre templul Wembley (care la concerte poate acomoda până spre 100 000 persoane). Nici nu voi enumera nenumăratele teatre în care se joacă spectacole valoroase zi de zi, cu casa închisă (dar voi păstra un mic teatru bijuterie pentru episodul următor). E de ajuns să spun că anumite reprezentații sunt extrem de longevive și se joacă de ani de zile în aceeași locație.
Cursa de șoareci (celebra poveste polițistă a Agathei Christie se joacă neîntrerupt din 1952 (iar din 1974 până în zilele noastre în același teatru, St Martin's).
Se știe că autoarea a interzis ecranizarea piesei atât timp cât vor mai veni spectatori în sala de teatru... dar piesa încă se joacă cu succes, deci ... nu se întrevede niciun film. Asta da rețetă a succesului! - poate și pentru faptul că la sfârșitul fiecărei reprezentații, actorii roagă audiența să nu dezvăluie criminalul... chemând noi spectatori la teatru. Care iată, vin încă!
(Paranteză... și totuși, cineaștii britanici nu s-au lăsat, au parafrazat cumva povestea și în 2022 a apărut filmul See How They Run)
Mizerabilii (din 1985), Fantoma de la Operă (din 1986), Mamma Mia și Regele Leu (din 1999) - aceeași sală, seară de seară de atâția ani. Teatrele au devenit repere ale orașului (cu afișele care nu se schimbă) iar spectacolele... minunate, cu voci perfecte și scenografii spectaculoase!!
O amintire doar, la acest "capitol": Teatrul Palladium, spectacolul Evita (muzica Andrew Lloyd Weber, protagonistă Rachel Zegler). S-a jucat vara trecută timp de doar 12 săptămâni. Și în fiecare zi, la sfârșitul pauzei, Evita ieșea în balcon cântând pentru tot publicul de pe stradă Don't Cry for Me, Argentina (recreând scena din film cu Madonna).
Un moment de marketing perfect orchestrat (la ora 16 fix, anunțată, astfel încât, zi după zi, strada din fața teatrului se umplea de lume). Publicul plătitor din sală vedea acest moment pe ecranele de pe scenă. Dar live-ul impresionant, era oferit, gratuit, tuturor. Goosebumps!
Parcurile - imense oaze verzi. Și, e clar acum, nu voi scrie nimic despre Regent's, Hyde, St James, Kensington... voi merge mai departe, până în Richmond.
Departe de centrul orașului, Richmond Park este cel mai întins dintre parcurile regale (are aproape 1000 hectare și se pare că este cel mai mare din Europa) și este singurul înconjurat de ziduri. Datează de pe vremea regelui Charles I (cel decapitat în 1649 din ordinul lui Oliver Cromwell, în scurta perioadă din istorie în care Anglia nu a fost regat) care și-a mutat curtea în aceste locuri pentru a se proteja în timpul epidemiei de ciumă din 1625.
Grădini uimitoare cu floră și faună diverse (zona, de altfel, este arie protejată), iazuri, animale în libertate (cerbi și căprioare, iepuri sau veverițe la tot pasul), priveliști minunate.
Uite, doar una voi menționa aici - există o zonă mai înaltă, King Henry's Mound (Movila Regelui Henric VIII) - de pe ea se poate vedea, la 12 mile depărtare, Catedrala Sf Paul.
E departe, dar perfect vizibilă (există și un ochean amplasat la fața locului) pentru că, prin lege este interzis să se construiască orice pe această direcție și doar copacii pot încadra priveliștea impunătoarei biserici.
Bonus: zona Richmond este destul de departe de centru, dar poate deveni ușor o excursie de o zi. Pentru că nu e doar parcul, e tot cartierul extrem de pitoresc, cu locuințe elegante, magazine sau puburi.
Și încă ceva inedit neapărat: e necesară o promenadă pe malul Tamisei (unde poți experimenta live mareea de pe fluviu - cu o diferență de nivel de 4-5 m vizibilă în interval de 4-5 ore... eu zic că 1 m pe oră e chiar spectaculos; să vezi cum trotuarul pe care ai trecut la dus se pierde sub apă și trebuie să îți schimbi ruta de întors).
Și de mâncat? .... Se știe, bucătăria engleză nu e cea mai rafinată din lume. E chiar sursă de glume, spunându-se că de asta au fost ei navigatori atât de buni... pentru că au fugit de mâncarea de acasă :).
Aici nu prea pot scrie ceva inedit și nici face vreo recomandare de fine dining, așa că spun doar despre gusturi englezești, simple și bune:
Fish&Chips (fără mari pretenții dar very British!), Sunday Roast (friptura în sos gros, cu legume și cartofi și faimoasa Yorkshire pudding - un fel de gălușcă de făină), Puiul Tikka Masala (acest curry cu orez, deși folosește ingrediente din sudul Asiei, este considerat mâncare tradițională britanică, fiind, se pare, prima oară gătit la Glasgow de un chef de origine pakistaneză).
Și, of course, faimosul English Breakfast. Nu cel mai sănătos, dar cel mai caloric, cu iahnie de fasole dulce, ochiuri și cârnați...
Se pot mânca pretutindeni în Londra. Dar eu numesc acum un singur restaurant, în care intrăm destul de des... de fapt o rețea cu zeci de locații în Londra ( și vreo 800 la nivel de UK) în care se mănâncă bine și la prețuri decente. Wetherspoon (sau Spoons) sunt foarte primitoare, asemănătoare dar .... fiecare local are un subnume al său și un model unic de mochetă :)
Sunt foarte multe alte sugestii pe care mi-ar plăcea să le împărtășesc. Dar deocamdată mă opresc (și încep să selectez pentru eseul următor).
Așa că, enjoy London, it's great and everyone can fit in!
august 2026
Minunat!❤️