2023 - un rezumat

A fost un an bun cu mine, cu noi, un an în care ne-am fost unii altora aproape și am fost cu toții bine.

Un an care merită o recenzie scurtă, dar densă.

Un an în care am făcut ce am știut noi mai bine: am râs, am călătorit, am fost împreună.

A fost un an în care am învățat să apreciez și mai mult ce am, adică mi-am reamintit că sănătatea și normalitatea nu au preț… doar pentru că s-a întâmplat să cad stupid – mi-am rupt mâna în prima zi dintr-un concediu. După șocul și durerea primului moment, m-am ridicat și am încercat să nu stric vacanța alor mei. Eu zic că am reușit și, chiar dacă până la urmă, reîntoarsă în țară, am ajuns la operație (cu tijă și șuruburi) și, chiar dacă mi se părea că niciodată mâna mea nu își va reveni, am învățat două lucruri:

-       n-aș fi crezut că poți ajunge atât de ușor neputincios și că gesturi mici și simple pot deveni imposibile cu o singură mână (să îmi prind părul, să îmi leg șireturile, să mă spăl sau să mă îmbrac). Am putut descoperi totuși soluții atunci când nu am vrut  să cer ajutor la orice pas (ați tras vreodată cu dinții de o mânecă, încercând să o scoateți de pe mână?).

-       atunci când ai oameni dragi aproape, ei nu vor obosi niciodată să te ajute.

(Notă: după niște luni de recuperare, mâna mea este în regulă acum și nu am rămas decât cu o cicatrice care să-mi amintească aventura, cu recunoștință pentru doctorul care m-a operat și o mare bilă albă pentru spitalul de stat în care am fost tratată).

A fost un an al reuniunilor - ne-am reîntâlnit prieteni noi (Olga și copiii ei fugiți anul trecut din Ucraina și care încearcă să își facă o viață nouă departe de război) și prieteni vechi (Valerie, prietena mea necunoscută din Franța, de care mă lega o amiciție epistolară veche de 33 de ani și pe care abia anul acesta am reușit să o întâlnesc!).

Au fost două întâlniri emoționante – prima în Strasbourg unde noi eram turiștii și Olga un fel de gazdă. A doua în București, unde Valerie și soțul ei au venit în vacanță și unde noi am putut să le fim gazde… și ce frumos mi s-a părut orașul meu, prezentându-l cu ochi de ghid unor turiști care, probabil, nu veniseră cu așteptări mari, dar care au plecat, sper, îndrăgostiți un pic de România.

A fost un an în care am continuat să călătorim, pentru că astea sunt bucuria și împlinirea vieții noastre – să acumulăm experiențe, să ne îmbogățim cu imagini și povești din lumea întreagă.

A fost croaziera buclucașă în care o mână imobilizată nu a putut strica bucuria și starea de răsfăț date de un sejur pe vapor. Au fost și alte destinații, noi sau repetate, în diverse colțuri ale Europei, fiecare cu porția ei de frumusețe și inedit.

Au fost concerte formidabile (Elton John în memorabilul turneu de retragere sau efervescenta Pink), au fost musicaluri londoneze impecabile, dar și spectacole minunate văzute acasă, în București.

A fost surpriza desăvârșită care m-a dus în tribuna terenului central de la Wimbledon în ziua sferturilor (care pentru mine, o tot spun, au echivalat cu două finale, pentru ca i-am văzut jucând pe liderii anului -  Iga (Swiatek) și Nole (Djokovic).

A fost trecerea peste linia Cercului Polar, în nordul extrem al continentului, unde soarele nu răsare și nu apune (pentru că am prins noaptea polară) și unde ne-am întalnit cu balene, am alergat prin iarna norvegiană în sănii trase de câini și am văzut miracolul Aurorei boreale.

A fost intrarea în lumea artistică (nu a mea), în care un hobby început acum câțiva ani pe masa din sufragerie a devenit o pasiune care duce acum tablourile soțului meu în expoziții oficiale alături de pictori profesioniști. Iar noi, familia, ne bucurăm alături de el la vernisaje, dar și acasă, în fiecare zi, urmărindu-l și aplaudându-l.

Am muncit anul acesta, dar mi-am pus deoparte și timp liber cu familia mea sau cu prietenii, am continuat să înot și să mă joc, să citesc, să mă plimb, să fac și să primesc surprize.

Scriind acum, îmi dau seama că nimic senzațional nu s-a întâmplat, poate nu am făcut fapte bune, remarcabile, anul acesta nu am schimbat viața nimănui, nu am avut parte de momente critice (Slavă Domnului!) … am trăit în calm și siguranță, dar pacea asta este perfectă. Au fost multe lucruri mărunte care împreună au construit profilul acestui an care a fost bun cu noi.

Toți ai mei sunt bine și ăsta e cel mai important lucru din lume. Cu ei am acumulat experiențe și cu ei mi-am facut planuri pentru anul ce vine.

Mă rog să fie și 2024 la fel de bun.

31 decembrie 2023