Hai prin Hunedoara!

Cum să faci 1000 km într-un week-end de vară, să treacă pe nesimțite și să vezi locuri frumoase?

Unde să mergi ca să găsești câteva puncte turistice… mai altfel și să te bucuri că sunt în țara ta?

De data asta am ales județul Hunedoara. Fără a bifa cele mai mediatizate obiective ale zonei (Castelul Corvinilor, Rezervația de zimbri de la Hațeg, cetatea Devei – văzute de noi anterior – sau Mănăstirea Prislop), ci alte trei opriri, mai discrete dar spectaculoase.

Voi scrie puțin despre fiecare, cu speranța că voi trezi dorul de ducă al prietenilor mei și își vor pune Hunedoara în plan pentru o plimbare de plăcere (cu mai multe vizite) în viitor.

I Giardini di Zoe (localitate Banpotoc – 16 km de Deva, 8 km de Simeria)

O văzusem în treacăt pe net dar la acel moment mi se păruse … prea departe (de Bucureștiul meu). Însă a venit acum rândul ei și … mi-a tăiat răsuflarea… pentru că m-a teleportat preț de vreo oră - două într-o grădină de palat regal, un Versailles mai mic sau o grădină Mirabell.

Are o poveste frumoasă – este proiectul de suflet al proprietarului, Giovanni Salvatelli – un italian îndrăgostit de România și care, din 2003 încoace construiește această grădină după planurile proprii – fără să aibă studii de floricultură sau peisagistică. A fost visul său și cadoul pentru nepoata sa, Zoe (al cărei nume îl poartă acest parc), vis la care lucrează încă, adăugând an de an câte ceva nou: plante aduse din Italia, statui, coloane, fântâni construite din piatră vulcanică, obiecte găsite în anticariate etc.

Din 2018 a devenit popas turistic și se vizitează, primind tot mai mulți turiști de la an la an și devenind un decor perfect pentru ședințe foto artistice.

Cred că din iunie începe perioada ideală în care se poate vizita - pentru că explozia de verde este completată fericit de explozia trandafirilor în culori bogate și aranjamente spectaculoase.

I Giardini din Zoe trebuie văzută!

De aici… imediat ajungem în satul vecin, la:

Castelul Lupilor (localitatea Chimindia)

N-am fi știut despre el dacă nu ar fi fost scopul excursiei noastre – prezența la un vernisaj de pictură organizat aici. Cât de inspirat a fost ales acest loc!

Legenda spune că aici Marele Lup Alb (care era Marele Preot al dacilor, transformat de zeul Zamolxis în lup) s-a întânit cu ceilalti lupi de pe cuprinsul Daciei pentru a apăra țara de invadatorii romani.

Cu o istorie de peste două secole, castelul, construit inițial ca și garnizoană a cavalerilor husari, a fost scos din ruine și restaurat cu respect pentru valorile trecutului, cu explicații detaliate la fiecare dintre încăperile vizitate. Această casă - muzeu reînvie frânturi dintr-o lume veche, boierească, cu calești și cai potcoviti, cu dantele și trabucuri, cu goblenuri si panoplii de arme pe pereți, cu mese întinse – separate pentru domni și doamne, cu păpuși de porțelan si discuții de taină în fața șemineului, cu o cramă bogată în vinuri locale alese și cu tavan de sare… cu povești care trebuie ascultate.

Iar curtea – ea însăși un muzeu în aer liber, e ca un parc cu 12 construcții miniatură – case tradiționale și biserici românesti – realizate de un artist considerat Tezaur viu – Ion Rodoș (singurul meșter popular român prezent în Cartea Recordurilor).

Aceasta ne-a fost ziua de sâmbătă. A doua zi – drumul de întoarcere... dar nu direct, ci trecând să revedem, după mulți ani – cetatea dacilor liberi.

Acesta este un loc cunoscut de toată lumea… îl știam din copilărie, din cartea de istorie, din vizitele anterioare. Păstram, printre altele, amintirea unui drum foarte greu (neasfaltat, fără indicații clare, cu mașina care nu a mai putut urca după un anumit punct … cu un traseu lung prin pădure, pe jos, parcurs cu puțină teamă, fiind singuri și fără semnal la telefon).

Acum e mult mai bine… este asfalt, este o parcare amenajată și urmează apoi doar o plimbare de sub un km până la sit. Net nu era dar semnal la telefon mai prindeam.

Ne-am reîntors la:

Sarmizegetusa Regia – centrul militar si spiritual al Daciei libere, cucerit de romani in 106 ad, la capătul celui de-al doilea război între Traian și Decebal. Se știe urmarea – Dacia a devenit provincie romană, orașul a fost distrus, s-a construit o nouă capitală Daciei Felix la 40 km distanță (Ulpia Traiana Sarmizegetusa) – iar din vechea cetate au ramas doar ruinele care au supraviețuit până azi și fac parte din patrimoniul mondial.

Gata excursia! Mergem spre casă – folosind o rută mai lenta dar spectaculoasă – trecând prin sate parcă pustii, culegând soc de pe marginea drumului și conducând pe o porțiune din șoseaua Transalpina – un drum frumos dintr-o țară foarte frumoasă.

Au fost 1000 km bine și inspirat parcurși.

iunie 2025