top of page
  • Anca Ditu

Bucureștiul aristocratic

Updated: May 12, 2021

Când într-o duminică de iarnă te trezești dimineața cu soarele intrând pe fereastră, neoprit de niciun nor, când vezi că temperatura va fi peste zero, când ești deja în al doilea an de pandemie cu atâtea restricții și uși închise… hai să te plimbi pe străzi, pur și simplu!


Asta am făcut noi duminica trecută. Am ales o altă zonă și am făcut un fel de treasure hunt, (re)descoperind străduțe liniștite și construcții frumoase, amintiri dintr-un București al altor vremuri.

În centrul orasului, în zona selectă dintre Calea Victoriei și Piața Romană, ne-am întors puțin în timp ca să găsim case care înseamnă ceva. Case de secol 19 sau interbelice, diverse stiluri și mărimi, unele restaurate, altele lăsate în paragină… dar toate având câte o poveste de spus.

Voi scrie puțin despre câteva, cu speranța că și alții, după mine, vor trece pe acolo și vor admira clădirile, nu doar pentru a le face câte o poză, ci ca să afle un pic mai mult despre istoria orașului nostru și a locuitorilor săi.


Doua case, mai bine zis palate, la câțiva pași unul de celălalt:.

Casa Radu Rosetti ( Str. Mihail Moxa) O clădire impunătoare dar elegantă, mi-a atras atenția pentru că seamănă mult cu Muzeul Țăranului Român – mi-a fost clar că e opera aceluiași arhitect. Construită în primul deceniu al sec. 20 cu materiale și instalații de top în acele timpuri – dovadă că și după o sută de ani “se ține bine”.

Nu voi vorbi despre istoria familiei, spun doar că Radu R. Rosetti a fost general, istoric militar, academician, ministru al Educației Naționale iar soția lui era cumnata primului ministru Brătianu. Deci lumea bună a Bucureștiului vechi…


A găzduit în timp mai multe instituții, acum aparține Ministerului Educației (iar unul dintre chiriași este clubul Sportul Studențesc).

Un paznic amabil și vorbăreț, mândru de edificiul pe care îl avea în grijă, ne-a lăsat să intrăm și să tragem cu ochiul.


Palatul Ghika Grădișteanu – cred că cea mai frumoasă și impresionantă construțtie de pe Calea Victoriei (colț cu Str. Nicolae Iorga). Nu am putut intra (am văzut doar pe net poze cu interiorul somptuos), însă exteriorul ei bogat ornamentat ne-a copleșit de la distanță. E parcă un mic palat parizian (arhitectul ei fiind francez, de altfel), îmi imaginez ce baluri sofisticate se țineau în saloane sau ce secrete de stat se discutau în birouri.

Atât Grădiștenii cât și Ghika au fost vechi familii boierești iar palatul, construit în 1884 și naționalizat în 1948, a fost retrocedat familiei Ghica după revoluție. În prezent, o placuță de la intrare ne spune că aici este “Casa Dunării” …


La doi pași de ea, o altă casă frumoasă de secol 19, cu o poveste veche.

Casa Pillat (Nicolae Iorga nr.8), mai mică și mai discretă - căminul în care a copilărit poetul Ion Pillat. Doar un mic amănunt despre biografia scriitorului – mama sa a fost o Brătianu (fiind soră și fiică a liderilor Partidului Liberal), numele casei venind de la tatăl său, moșierul și politicianul Ion N.Pillat. Exteriorul renovat a păstrat aspectul original al clădirii. În interior se pare că nu mai rămasese nimic în afara unor rafturi goale de bibliotecă – acum însă înăuntru funcționează o firmă de avocatură.


Mergem mai departe, urmează o casă “tristă”:

Casa Macca (Str. Henri Coandă 11). O casă pe timpuri frumoasă și rafinată, acum însă roasă de vreme și de vremuri, parcă plânge.

Ridicată la cumpăna dintre secole (a fost gata în anul 1900), a aparținut familiei Macca (colonelul Petre Macca a fost un erou al Războiului de Independență), apoi a fost lăsată prin testament Casei Școalelor, devenind în anii ’30 sediul Muzeului Național de Antichități, datorită inițiativei lui Nicolae Iorga - prim-ministru la acea vreme. Ulterior, edificiul a devenit sediul Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” - și pare ca încă funcționează aici, deși colecțiile au fost mutate pentru că în această clădire degradată nu pot fi protejate. Nu pot decât să îmi inchipui cât de elegant arăta înainte; dar acum, inundată de bălării, igrasie și indiferență, arată dezolant (văd din pozele găsite pe net că și interiorul suferă la fel de mult). Planuri de restaurare există dar…de ce să ne grăbim?


Peste drum de ea, la nr.26, Casa Severeanu – reședința unei alte familii de vază din timpuri vechi, a avut norocul să aibă altă soartă. (George Severeanu a fost un medic reputat, unul din întemeietorii radiologiei românești).

Tot o casă de secol 19 și tot în stilul eclectic, cu influențe baroce, ca și casa Macca, tot donată statului, împreună cu valoroasele colecții de antichități și numismatică ale pasionatului colecționar dr. Severeanu. Din 1956 este parte a Muzeului Municipiului București și acum câțiva ani, după o restaurare ca la carte, a fost redeschisă publicului.


Să mai facem câțiva pași…

Casa Mița Biciclista (Str. Biserica Amzei 9). Placuța care atestă că este un monument istoric spune asa: Construită în 1910 de arhitectul N. C. Mihăescu, casa neobarocă cu influențe Art Nouveau are fațade bogat ornamentate, cu balcoane și reliefuri cu heruvimi, lei și cupidoni. Numele casei amintește de apelativul proprietarei, Maria Mihăescu, prima femeie din București care a mers pe bicicletă (dar care, se știe, a fost o curtezană extravagantă a vremii ei). O legendă spune că însuși regele Ferdinand i-a fost ...apropiat și i-a oferit această casă.

Renovarea exterioară pare terminată și arată într-adevar spectaculos. Înauntru cred că este încă în lucru, sper să primească un rol pe măsură, să ajungă măcar un edificiu cultural ca să poată fi vizitată de public.

Nu-i așa că poza asta pare un instantaneu de excursie din vreo altă capitală europeană?


Și pe aceeași stradă (Biserica Amzei nr.5), m-am oprit, cu inima strânsă, la cea mai deplorabilă imagine din acest traseu. Un complex cu o valoare istorică recunoscută, ce a aparținut familiei lui Ionel I.C. Brătianu. Construcția a început în 1908 și în anii care au urmat s-au ridicat câteva corpuri, respectând stilul architectural brâncovenesc. Am citit că în această casă a murit în 1927 prim ministrul Brătianu.

Complexul a devenit “Așezământul Cultural Ion I.C. Bratianu” unde o vasta bibliotecă găzduia fondul de carte a familiei (zeci de mii de volume), pus la dispoziția publicului.

În 1946 familia Brătianu a donat Așezământul Academiei Române – dar, ca și în multe alte cazuri, perioada comunistă a însemnat naționalizare deci distrugere.

Totuși, nici ultimii 30 de ani nu au rezolvat situația, pentru că azi arată deprimant, degradarea este majoră deși planuri pe hârtie există. Poate totuși se va face ceva înainte să se prăbușească…


Închei periplul meu cu două case care au azi roluri insolite sau… reinterpretate. Nu le comentez în niciun fel, doar le enunț:

Casa Oteteleșeanu (Str. Biserica Amzei 23) - înconjurată de blocuri, a răsărit brusc, ca o apariție din alt timp.

O construcție somptuoasă, aparținând unei vechi familii boierești, ridicată la sfârșitul sec. 19, care încă supraviețuiește. Am putut intra și interiorul mi s-a aratat spectaculos deși obosit de vremuri – lipsit de mobilier dar cu pereții și tavanul păstrând decorațiunile nobile ale epocii.

Și e deschis pentru oricine pentru că are în prezent o funcție … entertaining .

Alături, pe Mendeleev 19, placuța discretă de pe fațada clădirii elegante spune asa:„În această casă a trăit, a lucrat, a suferit și a murit neînțeles pictorul Ștefan Luchian 1868 – 1916

Acum aici funcționează o „prăvalie cu iz interbelic”. Sunt doar preparate alimentare, nu e nicio urmă de Luchian înăuntru...

Acestea sunt câteva dintre casele cu istorie despre care mi-a plăcut să caut informații. Dar la tot pasul, pe străzile din jur erau și altele, unele îngrijite, altele nu. Toate aveau farmecul lor și au povești fascinante în spate, sunt sigură de asta…


Ideea și traseul mi-au venit după ce am am vizionat o prezentare online susținută de https://www.facebook.com/slowtravelbucharest - “Povești aristocrate și case frumoase din București”. Le mulțumesc încă o dată pentru inspirație!

Plus ajutor de la Wikipedia și poze personale .

ianuarie 2021

P.S. Întâlnite în drumul nostru:





378 views1 comment

Recent Posts

See All

1 Comment


elena_didita
Jan 31, 2021

Draga Anca, multumesc pentru plimbarea printr-o bucățică de București vechi... îmi e dor!...

Like
bottom of page