Austria nu înseamnă doar Viena sau pârtii de ski. Salzburg a fost doar prima dovadă în excursia aceasta. Și daca mai era nevoie de o a doua, iat-o:
Hallstatt – un orășel bijuterie din mijlocul țării, înghesuit parcă între munți, pe malul lacului Hallstattsee. De fapt este un sat cu sub o mie de locuitori permanenți, dar care în fiecare an adună peste un million de vizitatori și care de ani buni este inclus în patrimoniul Unesco.
De ce?
Poate pentru că a fost sursa de inspirație a vestitului Arendelle, din vestitul Frozen?
E adevărat, de la lansarea animației orășelul a fost asaltat de turiști. Dar și fără Elsa sau Olaf, tot ar fi multe motive să vii până aici. Am selectat câteva, “testate” de noi:
Peisajul de poveste cu străduțe înguste, care se pierd în munte, pline de case vechi dar impecabil restaurate, cu balcoane grele de mușcate, curți mici dar la fel de pline de flori. Multe din ele au devenit pensiuni sau mici hoteluri, cu un confort de secol 21 dar păstrând aerul de secol 18.
Într-una din ele, am stat și noi (Casa Simony) - chiar în piața centrală, lângă cheiul unde oprește vaporașul ce traversează lacul până la gară. Fără TV și aer condiționat (dar nici nu am avut nevoie), mobilă cu patina lemnului vechi, podele care scârțâiau, dar ce priveliște de pe balcon sau de pe terasa de mic dejun……..
Peisajul alpin din jur, cu masivul Dachstein creat creat parcă pentru drumeții și care pastrează pentru călători multe puncte de interes. Telefericul te urcă cea mai mare parte a traseului dar te lasă și pe tine să explorezi cu piciorul și să îți bucuri ochii cu priveliști exceptionale.
Punctele de panoramă de la înălțime îți taie răsuflarea; orașul, lacul sunt mici si departe iar tu te simți victorios pentru că pari așezat deasupra lumii. Cel mai spectaculos pe care l-am vazut noi a fost Five Fingers- o platformă de observație cu cinci laturi, deasupra prăpastiei (400 m distanța de sol). Să tot faci poze!
Peștera de gheață ne-a amintit de Scărișoara noastră dar aici ghețarul închis în stâncă este mai spectaculos. Nu doar pentru că e mai mare, dar întreaga amenajare este făcută pentru a oferi spectacol – un traseu ghidat de aprox. o oră, cu formațiunile speologice bine puse în valoare de reflectoare plus jocuri de sunet și lumină. Ce contează că afară erau 30 de grade și înăuntru doar vreo 3? Am ieșit încântați!
Peștera mamut – o a doua peșteră foarte mare, întinsă pe zeci de km de galerii – sigur, “poteca” turistică este mult mai scurtă, deși nu ușoară pentru că se urcă și coboară mult, expunerea destul de tehnică (și nu ușor de explicat în engleză de ghid), dar a fost o experiență interesantă.
Mina de sare (Salzwelten)- este practic vatra de la care a pornit totul, pentru că sarea a fost sursa de trai a locuitorilor zonei. Este cea mai veche mină de sare din lume (7000 ani vechime – “vârstă” atestată științific datorită studierii artefactelor găsite conservate în muntele de sare: fragmente de îmbrăcăminte, de resturi alimentare chiar, cea mai veche scara de lemn, etc), sarea extrasă a avut în timp valoarea aurului ( cum altfel se putea conserva hrana?) și a creat o industrie care funcționează și astăzi.
Acum există un traseu de vizitare, cu multe zone de interes, cu momente de spectacol și distracție, cu un ghidaj antrenant (deși multe informații mai tehnice, ele erau prezentate pe înțelesul tuturor, atât din explicațiile ghidei dar și filmulețe) – și aici puncte de show audio-video dar și ceva adrenalină datorită deplasării între niveluri pe tobogane de lemn sau cu trenulețul.
Nici nu stiu când au trecut două ore și am revăzut lumina! Și, cum eram la înălțime (urcarea din oraș s-a făcut cu funicularul), am bifat și aici o platformă cu priveliște de vis. De data asta nu mai era soare, dar a fost la fel de spectaculos.
Întorși la bază, am intrat în muzeul orasului – ultimul nostru obiectiv din Hallstatt. Mic dar deosebit de frumos și bine facut. Cumva relua informații aflate în vizitele făcute în cele două zile și le expunea concis și foarte … vizual; a fost ca o concluzie a village break-ului nostru în acest loc încântător.
Am mai fi stat puțin pe aici, poate aveam nevoie și de o zi de tihnă, dar atât era planul. Și, ca să nu regretăm prea mult, în dimineața plecării vremea se schimbase dramatic. Am părăsit Hallstatt într-o zi de august cu 12 grade și ploaie măruntă, lăsandu-l ascuns în ceață, între munte și lac… parcă plecam dintr-o poveste.
O concluzie? Satul e mic și pare că nu se mai poate extinde (de aceea a evoluat în trepte, casele urcând pe versant), așa că data viitoare când voi ajunge aici sper să îl regăsesc la fel și să mă reîntorc în poveste.
august 2021
Austria, o tara de vis! Minunate evocari!