De ceva timp aveam o idee pentru un eseu colorat și frumos, potrivit mai mult pentru fete. Un fel de pseudo ghid turistic pentru plimbări în natură, în locuri unde să ne facem poze fără număr 😋.
Nu scriu aici despre peisajele din București cu magnolii, liliac sau glicină… acestea sunt la tot pasul. Nu menționez nici câmpurile de rapiță, floarea soarelui sau peisajele cu maci – și ele sunt peste tot. Doar vreau sa dau câteva altfel de idei.
Iar pentru că Facebook-ul mi-a reamintit că fix acum un an am fost să “vânez” peisaje cu bujori și narcise, iată un punct de început pentru itinerariul pe care îl propun.
În mai este vremea bujorilor și eu i-am găsit anul trecut în rezervația naturală din mica pădure de la Troianu (lângă Roșiori de Vede).
Ne-am suit în mașină, am pus gps-ul și hai la drum.... Odată ajunși la destinație, un localnic găsit cu noroc prin localitatea ce părea pustie ne-a îndrumat spre pădurea de la marginea satului. Discreți și fermecători, bujorii s-au lăsat descoperiți printre copaci, într-o mare de verde și de liniște.
A fost o bucurie să mă plimb printre ei - soiul acesta este atât de frumos încât am devenit ad-hoc ambasadorul lor. Sunt voci care promovează ideea ca această specie numită de noi bujorul românesc - roșu aprins, cu petale puține - merită să ne devină floare națională – subscriu și eu aici! Și, apropo, pe 15 mai e Ziua bujorului românesc!
În aceeași escapadă, în județul vecin, Argeș, am căutat un alt loc frumos – Poiana cu narcise de la Negrași (aprox. 100 km de București sau 40 km de Pitești). Nu este la fel de cunoscută precum cea din Șercaia (zona Făgărașului), dar florile sunt la fel de frumoase. În luna mai este anotimpul în care se oferă privitorului în toată splendoarea lor– deci acum sunt acolo, albe și delicate și așteaptă să fie admirate.
Și așa ne pregătim de vară și, ca să nu lungesc prea mult povestea, am ales doar două flori: lavandă și trandafiri.
În lunile mai și iunie trandafirii sunt vedete și, ca sa vă împrieteniți cu Rosa Damascena, vă propun să treceți granița la vecinii bulgari. Cu toții cred ca am cumpărat măcar o dată suvenire bulgărești pe bază de .. roze (uleiuri, miere, parfumuri sau cosmetice)... și asta pentru că trandafirul este floarea lor națională și un adevărat brand turistic.
Au plantații întinse și la început de iunie, când se încheie perioada de recoltat, Bulgaria îi sărbătorește.
Anul acesta pe 5 iunie, pe Valea trandafirilor va fi festivalul de la Kazanlâk. Am fost acolo anul trecut, într-o excursie de week-end în Bulgaria.
Kazanlâk este cam la distanță de o oră de Veliko Târnovo (sunt 275 km de la București), dar până acolo am tot făcut opriri, pentru că plantațiile de roze se întindeau de la linia orizontului până la marginea șoselei; și da, cei mai mulți erau roz. Iar noi, se știe, suntem vânători de flori – oprim și facem poze.
Orașul era foarte animat: veselie, muzică de fanfară și populară, artiști îmbrăcați în costume populare care dansau pe străzi și făceau poze cu turiștii, tarabe cu mărunțișuri – faimoasele cosmetice locale cu esențe de trandafiri, expoziție de vinuri...rozé dar și coronițe pentru fetițe… de toate vârstele. Am intrat în joc, mi-am pus trandafiri în păr și am colindat pe străzi, laolaltă cu localnicii. Atmosferă tipică de festivitate balcanică, cam ca la noi doar că nu mirosea a mici …ci a trandafiri.
Seara poți fi înapoi la București, dar dacă vrei să îți prelungești un pic plimbarea, Veliko Târnovo sau satul Arbanași din apropierea lui sunt o idee bună de popas.
Câmpurile mov de levănțică sunt simbolul regiunii Provence. Dar dacă Franța pare prea departe, am găsit aerul provençal și pe lângă casă – la vreo 60 de km de București, puțin după Ploiești.
Căutați așa... Gradina de lavandă de la Cocorăștii Mislii - și veți ajunge la sfârșit de iunie, acolo unde am ajuns eu.
Am fost doi ani la rând... a doua oară mi-am propus doar să admir și să nu mai fac poze, pentru ca peisajul era același... dar n-am rezistat!
Mă gândesc că și anul acesta voi ajunge acolo și presimt că urmează un nou set de imagini cu cer albastru și pământ violet.
Și pentru că tot "reportajul" acesta este despre culori vibrante și imagini care te încântă pur și simplu... vreau să inserez aici și un peisaj de toamnă.
Aici nu mai e vorba despre flori, ci despre frunze și fac o singură recomandare – mergeți pe Valea Doftanei spre sfârșitul lui octombrie – este un vis!
Despre iarnă nu voi scrie dar închei cumva rotund cu florile de primăvară care deja devin o recomandare pentru anul viitor – lalelele.
Nu uitați de Simfonia lalelelor, când Piteștiul e în sărbătoare.
A fost la jumătatea lui aprilie și am "audiat-o" anul trecut. A fost o plimbare frumoasă prin orașul care își ascunsese cenușiul într-o .....simfonie de culori vii.
Și un preludiu spre spectacolul minunat pe care urma să îl văd ...unde altundeva decât în patria lor?
Alături de biciclete, mori de vânt sau saboți de lemn, lalelele sunt simbolul Olandei iar olandezii în fiecare primăvară le arată cu mândrie lumii întregi.
Câmpuri multicolore parcă nesfârșite, așezate ordonat pe șiruri drepte, se lasă descoperite chiar înainte de a păși în Olanda – se văd încă din avion. Iar țara toată e plină de tulipe, oriunde întorci privirea.
Dar poate cel mai spectaculos loc în care le putem admira este celebrul parc Keukenhof. La vreo 30-40 km de Amsterdam, de la sfârșitul lui martie până la mijlocul lui mai, peste un milion de oameni vin să admire cele peste 7 milioane de flori plantate în toamna precedentă.
Sunt 800 (!) de soiuri prezente în aceste grădini întinse cât vezi cu ochii; unele arată pur și simplu ireal, în aranjamente peisagistice simple sau sofisticate; te plimbi pe aleile parcului și continuu, ore în șir, oriunde întorci capul îți apar priveliști noi, soiuri noi, culori spectaculoase, vibrante.
Este o imensă gradină botanică, cu fiecare specie denumită poetic (cum vă sună Crystal Star, Angelique, Flaming Parrot, Lilac Wonder, Bell Song, Gold Dust, Swan Wings sau Big Smile?), cu sere în care sunt de admirat și alte flori spectaculoase (de exemplu, Pavilionul Reginei Beatrix are o mare colecție de orhidee, una mai frumoasă ca alta)
Evident, am făcut nenumărate poze (și revăzându-le acum nu îmi vine să șterg niciuna), am simțit cum intră culorile și frumusețea lor în mine, m-am minunat de lucrarea desăvârșită a naturii... m-am gândit că așa arată grădina raiului.
Îmi închei circuitul acesta cu pozele olandeze. Este o experiență absolut minunată, de trăit cel puțin o dată în viață!
mai 2022
Comments