La sfârșit de 2024

Se termină încă un an și vine ora bilanțului; mă uit în urmă și realizez că și acesta a fost un an plin de experiențe.

Nu voi comenta retrospectiva “publică” a lui 2024, nu sunt eu cea mai avizată persoană care să analizeze cât de… complicat și surprinzător a decurs acest an, mai ales spre sfârșit. Aici povestea va continua și sper doar că vom continua să trăim și să gândim liber, să fie pace și armonie… atât cât se va putea.

Voi vorbi puțin doar despre universul mărunt dar atât de drag mie – lumea mea și a familiei mele.

A fost un an în care latura artistică a familiei noastre a continuat să evolueze. Multe expoziții de pictură care au inclus și tablouri semnate B.Ditu – culminând cu o primă expoziție personală.

Multe mici filme studențești în care Tudor a acumulat experiență în arta filmării dar a deschis și o primă expoziție personală în care și-a prezentat pasiunea pentru fotografie.

O viață așezată și plină la Londra pentru Răzvan, care își simte din ce in ce mai mult acest oraș de adopție ca o a doua “acasă: cu muncă (un job în lumea producției de film), călătorii, spectacole și concerte (de ex. Taylor Swift - un vis împlinit)

Pentru mine a fost un alt an în care am trăit așa cum am vrut: am muncit, am călătorit, am citit, am înotat, m-am jucat cu copii, am fost la spectacole și concerte, am râs, am făcut reuniuni de familie, m-am întâlnit cu prieteni.

A fost o sărbatoare de Paște pe care am petrecut-o pentru prima oară în afara țării – undeva departe în Țara Galilor, dar a fost perfect pentru că:

-       am fost toți 4;

-       am ciocnit ouă rosii și ne-am putut încropi un mic festin tradițional în camera de hotel;

-       am găsit (surprinzător) o biserică românească în Swansea și am putut merge la Înviere, am aprins lumină și am cântat…exact ca acasă.

Am luat parte la multe experiențe artistice memorabile dar voi menționa doar câteva: spectaculosul Eurovision de la Malmo, surprinzătorul show de Drag Queenz din Soho, exclusivistul concert Adele de la Munchen, finala de handbal feminin pentru bronzul olimpic (Lille) sau minunata cursă pentru medalia de aur a României la canotaj 8+1, vazută live dintr-un muzeu.

A fost prima călătorie cu trenul Eurostar pe sub Canalul Mânecii, au fost minunate musicaluri și muzee londoneze (revelațiile anului au fost spectacolul Frozen și Imperial War Museum - must see), a fost din nou Iordania (dar acum în formulă completă), a fost o revenire emoționantă în Gdansk după 35 de ani, au fost mii de pași pe zi plimbându-ne.

Ce mi-a adus nou acest an? O reîntoarcere dorită în voluntariat. M-am reconectat cu copii dar m-am alăturat acum unei noi cauze -  încerc, în zilele de marți, să aduc puțină bucurie micilor pacienți de la spitalul Marie Curie (Secția Oncologie). Și, nu, acolo nu mă încarc cu energie negativă, ci cu emoție când îi văd râzând, cu bucurie când văd ce condiții bune au acolo, cu speranță când mă reîntorc marțea următoare și nu îi găsesc acolo (pentru că sunt acasă).  Mulțumesc Asociația Artiștilor Plastici București, Mulțumesc Dăruiește Viață!  

Am recitit de curând recenzia anului trecut. Și scriam la sfârșit că nimic sensațional nu mi s-a întâmplat, dar micile bucurii ale vieții au fost destule și toți ai mei au fost bine.

Mă bucur nespus că pot să nu fiu originală și să scriu exact la fel si anul acesta – nu am schimbat viața nimănui și viața noastră a rămas la fel, dar e tot ce mi-am dorit de la acest an… și așa s-a întâmplat.

Sunt recunoscătoare pentru tot și îmi doresc ca și peste un an să pot scrie la fel.

31 decembrie 2024