2021 - concluzii și rezoluții la sfârșitul încă unui an complicat

La finalul lui 2020 am tras o linie și am făcut un bilanț. Despre cum s-a schimbat viața noastră, despre ce am pierdut și ce am câștigat, despre ce am învățat. Și mi-am pus o singură dorință importantă pentru anul ce urma… să fim sănătoși și să avem un an normal.

A trecut și 2021 – parcă mult prea repede. A fost tumultos, a fost complicat; normalitatea, așa cum o știam noi dintotdeauna, nu a venit.

Dar noi am trecut prin el și ne regăsim tot împreună. Cel mai important, suntem toți!

Am pierdut persoane apropiate dar noi ne-am păstrat familia întreagă. Și sunt recunoscătoare pentru asta.

Nu am avut nici anul acesta ceremonia de absolvire (Catedrala din Canterbury ne va aștepta, sper, până la anul ca să ne vedem băiatul cel mare cu roba de absolvent), dar și-a terminat cu bine și masterul iar Londra se pare că va deveni noua lui casă (până la casa, în sensul propriu al cuvântului, mai e cale lungă dar un prim job există deja și speranțele sunt mari).

Liceul a continuat tot online în mare parte dar totuși anul acesta am putut face o coroniță adevărată pentru băiatul cel mic și a putut să și-o pună pe cap chiar în curtea școlii.

N-am avut petreceri pentru aniversări (deși am bifat un majorat, un botez și o nuntă de argint) dar am reușit să ne adunăm câțiva prieteni și rude acasă sau la vreo terasă și ne-am bucurat în grupuri mici.

Au ramas și anul acesta multe haine nepurtate prin dulapuri dar sigur nu vor rămâne mici și nici nu se vor demoda până la anu’.

Mica magnolie din Comarnic nu a mai înflorit anul acesta (anul trecut, când nu am putut ajunge acolo, făcuse două flori pe care le-am vazut într-o poză), dar acum am putut merge des la casa copilăriei nostre și am vazut restul pomilor înfloriti și apoi încărcați de roade.

Am lucrat în continuare tot anul de acasă, dar, în ultima lună un proiect nou a făcut posibilă reunirea noastră la birou - și așa am reușit să îmi revăd colegii.

Am continuat să scriu pe blog (măcar câte o postare pe lună) și acei câțiva zeci de cititori ai “compunerilor” mele înseamnă enorm pentru mine și mă încurajează să continui.

Ceva nou anul acesta? M-am apucat mai serios de sport. Totul a început cu un abonament pe o lună la înot și de atunci îl tot reînnoiesc. E adevărat, nu m-am mai dus la coafor, dar mobilizarea aproape zilnică pentru câteva zeci de bazine și câțiva km de mers pe bandă pare aproape un miracol. Eu sa fiu oare sportiva asta?

Boala ne-a ocolit până acum (și sper să o "păcălim" și de acum încolo), ne-am vaccinat imediat ce a fost posibil, astfel am căpătat o relativă stare de liniște. Am reușit să călătorim mai mult decât anul trecut și nu am simtit mari restricții.

Am mers și prin Europa dar am mers și prin țară. Am revăzut locuri dragi și am descoperit noi locuri frumoase pe afară și pe aici (pe unele le-am povestit pe blog și sper să mai fi dat idei de excursii și altora). Cumva, miile de pași zilnici sau, de exemplu, cei peste 20 km parcurși într-o zi de toamnă prin pădurile din Bucegi (fără să gâfâi) m-au făcut să fiu mândră de mine și bucuroasă că pot.

Am scris și la sfârșitul anului trecut și la fel scriu și acum: a fost încă un an altfel, dar noi am rămas la fel! adică Sagrada Familia...

Poate că anii aceștia altfel vor deveni noul etalon de normalitate. Eu sper că nu, deși s-a dovedit că putem funcționa și așa.

Mi-am făcut și eu lista de rezoluții pentru 2022. Să scriu mai mult, să călătoresc mai mult și să descopăr locuri noi, să învăț lucruri noi, să îmi văd mai des rudele și prietenii, să fac mai multe fapte bune. Sper să le bifez dar niciodată viitorul nu vine cu certitudini. Așa că rămân cu speranța că vom fi sănătoși și ne va fi bine, cel puțin la fel de bine ca anul trecut. Mie îmi este de ajuns.

31 Decembrie 2021

Articol publicat si pe portalul cultural LiterNet

https://atelier.liternet.ro/articol/30802/Anca-Ditu/Dupa-2021-Concluzii-dupa-inca-un-an-complicat-si-noi-rezolutii.html